Următoarea dată când te opreşti la un restaurant
pentru a mânca ceva rapid, gândeşte-te la următorul lucru: a fost nevoie de
aproape 2400 de litri de apă pentru a face hamburgerul pe care îl mănânci,
halba ta de bere a avut nevoie de 75 de litri de apă, iar blugii şi tricoul tău "au băut" cam
4600 de litri, adică 1900 şi respectiv 2700 de litri.
În total: Aproximativ 7200 de litri de apă, iar
acest rezultat este fără garnitura de cartofi pai, relatează Emily Gertz pentru
Ensia.com.
Aceste cantităţi reprezintă "amprenta de
apă" a fiecărui produs: cantitatea totală de apă dulce folosită în
procesul de fabricaţie, utilizată inclusiv în producerea ingredientelor. Pentru
multe produse, nu a existat nici o preocupare pentru a menţine această amprentă
la un nivel scăzut, deoarece "apa este ieftină şi există din belşug".
Însă, astăzi, lucrurile se schimbă. Chiar dacă o
mare parte din apa pe care o utilizăm pentru creşterea alimentelor şi
fabricarea produselor este recirculată, apa dulce va fi din ce în ce mai puţin
accesibilă în următorul secol. Creşterea populaţiei va mări atât cererea pentru
apă dulce, cât şi nivelul de poluare a surselor potabile. În acelaşi timp,
modificările climatice afectează tiparele istorice de precipitaţii, diminuând
sursele de apă dulce, cum ar fi gheţarii şi masa de zăpadă, şi creând secete şi
inundaţii fără precedent.
Potrivit unei analize publicate în septembrie
2010, sursele de apă dulce ale celei mai mari părţi din populaţia lumii se află
în faţa unui risc maxim.
Peter McIntyre, profesor la Universitatea
Wisconsin, şi co-autor al studiului spune că "dacă priveşti cu atenţie la
distribuţia globală a oamenilor şi la distribuţia globală a nivelului de
ameninţare a securităţii apei, locurile cu riscul cel mai mare acoperă
aproximativ 80% din populaţia totală a lumii, peste patru miliarde de
oameni".
"Adesea se spune că apa va fi noul petrol al
secolului 21, în sensul că va deveni o resursă rară", spune McIntyre.
"În cadrul imaginii de ansamblu, poţi trăi fără petrol, dar nu poţi trăi
fără apă. Apa este o componentă fundamentală a vieţii. Iar acest lucru este
valabil şi în cazul companiilor".
Surpriza blugilor
Cunoaşterea amprentei de apă pentru bunuri şi
servicii poate ajuta afacerile să utilizeze apa într-un mod mult mai eficient
(şi să lucreze cu furnizorii, în aşa fel încât şi aceştia să facă la fel), să
protejeze sursele de apă într-un mod proactiv şi să reducă vulnerabilitatea la
schimbarea calităţii şi cantităţii apei.
"Companiile vor începe să îşi evalueze
riscurile şi impactul asociat cu apa", spune Jason Morrison, director de
programe la Institutul Pacific, un think-thank privind sustenabilitatea, cu
sediul în California. "Nu poţi gestiona ceva ce nu măsori".
Să luăm, spre exemplu, o pereche de blugi:
Potrivit Reţelei Amprentelor de Apă, producerea a 450 de grame de bumbac
necesită în medie 5700 de litri de apă:
45% - apă de irigaţie de la suprafaţă sau de la
sursele subterane (cunoscută ca şi "apă albastră")
41% - apă de ploaie depozitată în sol (apă verde)
14% - apă utilizată pentru a dilua scurgerile de
substanţe, precum şi apele reziduale încărcate cu substanţe chimice de la
morile de textile (apă gri).
În 2007, producătorul de textile Levi Strauss
&Co. a evaluat amprenta de apă a unei perechi de blugi, de la producţie şi
până la depozitarea definitivă, şi a descoperit că fiecare pereche de blugi
utiliza 3500 de litri de apă, din momentul "naşterii" blugilor şi
până la "moartea" lor.
Aproximativ 1% din apă a fost utilizată în mod
direct în procesul de fabricare, peste 50% în lanţul de aprovizionare, inclusiv
la creşterea bumbacului şi vânzarea pantalonilor, iar aproximativ 45% de către
consumator, pentru a avea grijă de blugi.
87 litri pentru o halbă de bere
Cum arată consumul de apă în cadrul procesului de
fabricare a berii? Aproximativ 89% din apa necesară pentru a crea o halbă de
bere este consumată în etapa recoltelor agricole, cum ar fi cele de orz şi
hamei.
SABMiller, o companie globală de producţie a berii,
care deţine aproape 200 de mărci, a încheiat recent un parteneriat cu un grup
internaţional de conservare WWF, pentru a produce raportul "Viitorul
Apei", o evaluare a expunerii companiei la riscurile de apă din Africa de
Sud, Tanzania, Ucraina şi Peru.
SABMiller a descoperit că operaţiunile sale din
Tanzania utilizau în medie aproximativ 87 de litri de apă pentru fiecare halbă
de bere produsă. Halba de bere din Africa de Sud utiliza 72 de litri, în timp
ce în Ucraina şi Peru era nevoie "doar" de 26 de litri de apă.
În fiecare din aceste ţări, 90% din amprenta de
apă provenea de la cultivarea ingredientelor. Însă, pentru ţări cu economii şi
medii atât de diferite, aceste cantităţi şi procentaje nu spun întreaga
poveste.
Peru şi Ucraina utilizează cantităţi substanţiale
de ape gri în agricultură, de exemplu, în timp ce amprentele din Africa de Sud
şi Tanzania sunt în principal de apă verde şi albastră. În Ucraina,
deteriorarea infrastructurii reprezintă un risc major pentru sursele de apă, în
timp ce în Tanzania şi Peru, creşterea populaţiei reprezintă o adevărată
provocare.
Expansiunea economică rapidă a Africii de Sud
înseamnă că industrii diferite vor concura pentru aceleaşi surse limitate de
apă. Toate cele patru ţări se confruntă cu probleme în ceea ce priveşte
poluarea apei.
Nici cei 2400 de litri de apă necesari pentru a
produce un hamburger nu reprezintă o problemă minoră. O mare parte a acestei
amprente de apă este concentrată în creşterea cerealelor cu care sunt hrănite
vitele. Creşterea animalelor în aer liber ar putea ajuta la refacerea
pajiştilor şi la îmbunătăţirea condiţiilor de apă: animalele împrăştie seminţe
de iarbă pe măsură ce înaintează şi le bătătoresc în sol cu copitele. Pe măsură
ce o altă vegetaţie creşte, rădăcinile ajută la captarea apei de ploaie, aşa
că, aceasta ajunge în sol şi în apele subterane, în loc să se piardă prin
scurgeri sau evaporare.
A eticheta sau a nu eticheta?
Programul din SUA denumit "Water Sense"
permite toaletelor, duşurilor şi robinetelor de la chiuvetele din baie, care
trec de un test riguros, să afişeze o etichetă oficială. Semnul spune
consumatorilor că respectivele unităţi folosesc mai puţină apă decât celelalte
obiecte care nu sunt certificate, în timp ce nivelul de performanţă rămâne
acelaşi.
"Etichetarea produselor în funcţie de
amprenta lor de apă ar putea fi problematică, datorită comparaţiei", spune
Morrison. El spune că este "sceptic în ceea ce priveşte realizarea unui
astfel de sistem de etichetare". Totuşi, trebuie să începi de undeva.
Amprentele de apă ar putea ajuta companiile să îşi gestioneze riscul de apă,
având în vedere probabilitatea din ce în ce mai mare de a experimenta un
deficit de apă.
"Amploarea problemei globale a apei va impune
ca toate sectoarele societăţii să îşi îndeplinească propriile obligaţii.
Aşadar, consumatori, cetăţeni, corporaţii, toţi vom avea un rol în rezolvarea
acestei probleme", spune Morrison. "O parte din soluţie va fi
reprezentată de comportamentul personal, de modul în care oamenii folosesc apa
acasă, dar, de asemenea, va ţine şi de alegerile lor, de produsele pe care le
achiziţionează".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu