IUBI

Maria se
> trezise cam
> târziu luni  dimineata, sarise peste câteva etape
> premergatoare mersului la
> lucru, chiar si peste fardat, lucru neobisnuit
>  pentru ea – de obicei
> statea câte douazeci de minute  în fata oglinzii.
> "Ma fardez în
> masina, nu mai am timp sa stau acum sa ma
> aranjez", isi spuse.

> Acest
> lucru, plus excesul de viteza exact în dreptul
> unui radar amplasat între
> doua intersectii de pe Splaiul Unirii fusese motivul
> pentru care o oprise
> agentul de circulatie. Avea trusa de farduri în poala,
> pensula într-o mâna
> si oglinda retrovizoare îndreptata nefiresc în
> jos, într-o pozitie care o
> trada. Nu a mai avut nici un argument care sa-i
> sustina nevinovatia
> în fata agentului de circulatie, era evident cu ce
> se ocupa ea în timp ce
> conducea.
>  - Buna dimineata, doamna. Agent Popescu de la
> Politia
> Rutiera (…) Permisul si talonul la control, va
> rog.
> - Domnisoara! Avocat
> Maria B.
>  - Ma scuzati, actele, va rog.
>  - Stiti, ma grabeam
> tare, am o sedinta la ora 9 si nu-mi pot permite
> sa întârzii.
>  -
> Înseamna ca aveti masina timpului, pentru ca
> este deja 9:25.
>  -
> Vedeti! Este foarte important sa…
>  - Îmi pare rau, ma simt nevoit sa va
> retin permisul, sunteti un pericol pentru
> trafic.
>  - Dar…
>  - Îmi pare
> rau.
>  A doua zi se trezi si mai târziu decât în
> dimineata
> precedenta.
>  Îsi aminti instant de povestea de luni dimineata
> si rememorarea faptelor o plesni aproape la fel de
> tare ca gândul ca a
> uitat sa cumpere cafea pentru dimineata asta si ca,
> peste toate astea mai presus
> decât orice – va trebui sa mearga la birou cu
> troleibuzul. Ea cu troleibuzul?!
> Sa-si frece deux-piece-ul de toti nespalatii, sa
> respire acelasi aer cu pulimea
> într-un spatiu închis de câtiva metri patrati?
>  - Futu-l în gura de
> nescolarizat, mi-a oprit carnetul! Taranul dracului!
> îsi spuse cu voce tare.
> Da, sa
> creada el ca-mi frec eu coatele de toata pleava în
> transportul
> în
>  comun. Sa le-o trag, iau masina!
>  Pleca cu gândul ca ceea ce
> se întâmplase în ziua precedenda fusese decât un
> accident, pe ea nu o oprise
> niciodata vreun politist, sau daca o oprise zâmbise
> frumos si plecase în secunda
> urmatoare fara nici un fel de problema.
> Fusese doar o
> întamplare nefericita faptul ca ieri o oprise un
> impertinent. Asta nu o sa se
> mai repete niciodata. Nu în viata asta. Cel
>  putin cât o sa fie tânara
> si atragatoare…
>  Daca Doamne fereste se
> întampla din nou sa ma
> opreasca vreun imbecil, am sa ma folosesc de datele
> Cristinei, ea are carnet dar
> nu-l foloseste niciodata pentu pentru ca n-are masina.
> Seems fair to me, îsi
> zise în timp ce baga cheia în contact.
> Hotarî, ca masura de precatie, sa nu
> mearga totusi cu viteza foarte mare si sa nu
> vorbeasca la mobil în timp ce 
> conducea.
> Dupa nici o mie de metri un agent îi facu semn sa
> traga pe
> dreapta.
>  - Futu-va!!!
> Imposibil! Acum ce-am mai facut?! Forma un
> numar de telefon la repezeala:
>  - Andrei, o sa te sune un politist, fii
> foarte atent: o sa te întrebe de mine. Atentie! NU SUNT
> CINE STII TU CA
> SUNT!!!
>  Apuca sa închida în graba si sa arunce
> telefonul pe scaunul din
> dreapta înainte ca politistul sa se aplece catre ea.
>  - Buna dimineata,
> doamna. Agent Ionescu de la Politia Rutiera a (…)
> Permisul si talonul dvs, va
> rog.
>  -> Domnisoara… facu Maria gâtuita de
> emotii.
>  - Ma
> scuzati, actele, va rog.
>  - Stiti, nu le am la mine, ma grabeam când am
> plecat si…
>  - Cum va
> numiti, va trebui sa facem o
> verificare.
>  - Cristina F.
>  La doua minute dupa ce dadu prin
> statie politistul primi un raspuns de la colegi.> -
> Domnisoara Cristina F,
> unde aveti domiciliul?
>  - Strada Sibiu 12!
>  Yes, îsi spuse
> satisfacuta, în gând.
>  - Si cum se numesc pe parintii
> dvs?
>  Maria amuti. De unde dracu’ sa stie ea cum îi
> chema pe parintii
> toapei de Cristina, nu mai stia mare lucru despre
> Cristina macar, nici daca mai
> traieste, de unde sa stie de ma-sa si de tac-su,
> daca nu cumva si acestia erau
> deja la 2 metri sub pamânt de mult timp, pentru ca nici
> Cristina nu mai era
> tocmai tânara, cugeta pentru sine Maria. Îsi putu
> aduce aminte adresa 
> pentru ca nu putea uita placutete cu numele strazii si
> numarul, le vazuse de
> atâtea ori când erau prietene si mergeau una pe la alta
> în vizita, nu le-ar fi
> putut uita.
>  Dar numele parintilor Cristinei?
>  Dumnezeule, poate
> fi mai rau de atat? De ce mi se întampla MIE? îsi
> spuse înca
> odata.
>  Trase aer în piept si reveni cu jumatate de gura:
>  -
> Nnnu stiu… eu le spun “mami” si “tati”…
>  Liniste. Politistului nu-i
> venea sa creada. Din acest motiv nu mai scoase nici un
> cuvânt timp de câteva
> momente bune.
>  - Domnisoara, nu abuzati de bunatatea mea.
> Trebuie
> sa…
>  - Nu, pe cuvânt domnule, uitati, îl sunam acum pe
> prietenul meu sa
> va confirme ca SUNT  Cristina!
>  Lua precipitata telefonul fara
> macar sa astepte sa i se confirme ca acest lucru era
> necesar, forma numarul lui
> Andrei si i-l înmâna agentului.
>  - Buna ziua, Agent Ionescu de la
> Politia Rutiera a (…). Puteti sa-mi confirmati, va
> rog, ce spune prietena
> dvs?
>  - Ce anume?
>  - Prietena dvs… Cum o cheama pe prietena dvs,
> domnule, în primul rând… ? întreba agentul deja
> nervos.
>  Liniste…
>  Cum o cheama?! De unde mama dracului sa stie
> el drept cine se daduse Maria?! Aceasta din graba omisese
> sa-i dea acest mic
> detaliu.
>  - Nnnu stiu domnule, stiti… eu când o fut îi
> zic
> “iubi”!